Revista Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, „Afaceri Internaționale”, a publicat recent un articol în care îndeamnă Moscova să considere Marea Baltică drept un „teatru potențial de operațiuni militare”. Jurnaliștii de la Agentstvo au atras atenția asupra textului marți, 19 august. Revista lunară, al cărei comitet editorial este supravegheat de către ministrul de Externe, Serghei Lavrov, publică eseuri despre politica internațională, diplomație și securitate globală. Meduza a făcut publice cele mai îndrăznețe afirmații ale textului controversat despre „pericolul baltic” care se profilează. În textul intitulat „Țările baltice: garanții ale pericolului”, Nikolai Mezhevich susține că „adversarii” Rusiei din țările baltice (n.r. Estonia, Letonia și Lituania) și din Europa de Nord (n.r. în special Finlanda) formează o așa-numită „zonă gri” în Marea Baltică. Mezhevich, cercetător principal la Institutul de Europa al Academiei Ruse de Științe, scrie în mod regulat despre politica externă a țărilor baltice și activitățile militare ale NATO în regiune. El publică în revista „Afaceri Internaționale” din 2016 și apare adesea în mass-media rusă cu avertismente despre presupuse comploturi ale Poloniei, Letoniei, Estoniei și Lituaniei împotriva Minskului, Moscovei și etnicilor ruși. Preocuparea lui Mezhevich cu privire la securitatea Rusiei în Marea Baltică vine în urma recentei aderări a Finlandei și Suediei la NATO, care a dublat granița terestră a alianței cu Rusia la 2.550 de kilometri. El descrie amenințarea emergentă din țările baltice drept un conflict asimetric, avertizând că operațiunile militare active ar reprezenta riscuri majore pentru marile orașe. „Acesta este un spațiu cu un pericol crescut nu numai pentru operațiuni militare directe, ci și pentru conflicte prin intermediari”, susține el. Mezhevich menționează, de asemenea, potențialul „propagandei, al tranziției activității de informații către terorism, al operațiunilor psihologice și al utilizării obiectelor civile în scopuri militare”. El caracterizează capacitatea Rusiei de a „pătrunde” în Marea Nordului ca fiind grav compromisă: Undeva în arhive se află planuri vechi și prăfuite privind modul în care ar putea fi desfășurată flota sovietică din Marea Baltică, alături de marile germane și poloneze, pe vremea când Finlanda și Suedia erau oficial neutre. Dar chiar și atunci, starea de spirit era departe de a fi optimistă. În situația actuală, accesul la Marea Nordului în sine ar fi de puțin folos. Mezhevich afirmă că „situația din țările baltice, Germania, Polonia și țările nord-europene a devenit ireversibilă”. El avertizează că „numai partidele care susțin agresiunea împotriva Rusiei” vor „ajunge la putere” în aceste țări. Potrivit cercetătorului, regiunea cooperează acum strategic cu Marea Britanie pentru a crea „amenințări militare, politice și economice la adresa Rusiei și Belarusului”. Cu toate acestea, Mezhevich susține că adversarii europeni ai Rusiei nu vor reuși acolo unde au eșuat de două ori înainte: Logica lor este clară: a funcționat o dată, va funcționa din nou, însă condițiile perechii logice nu sunt îndeplinite: Rusia din 1919, precum și cea din 1991, are parametri diferiți de Rusia din 2025. Mezhevich spune că aderarea Suediei la NATO ar putea precipita „remilitarizarea” insulei Gotland (n.r. cea mai mare insulă a Suediei, situată în mijlocul Mării Baltice), dar susține că astfel de planuri ignoră „în mod ciudat” lecțiile pe care Rusia le-a învățat la Insula Șerpilor din Marea Neagră. Planurile raportate de Finlanda, Estonia și Letonia de a mina granițele Rusiei trezesc, de asemenea, îngrijorarea lui Mezhevich, deși el respinge simultan conceptul ca fiind nerealist. „Nimeni nu știe cu adevărat cum să mineze granitul gol, mlaștinile sau lacurile”, scrie el, adăugând că instalarea de câmpuri minate dense și a unui „gard” de frontieră împotriva Rusiei ar fi prea costisitoare. Înalții oficiali economici din Estonia și Finlanda „știu acest lucru foarte bine”, adaugă Mezhevich. Cu toate acestea, expertul în politică externă încheie articolul cu un avertisment că „poziția geografică și un complex de narațiuni istorice” obligă Rusia și adversarii săi să considere partea estică a Mării Baltice drept un „teatru potențial de operațiuni militare, posibil în format clasic, posibil în format „gri”.