Un fost diplomat american implicat în ultimul acord nuclear încheiat între Iran și marile puteri mondiale a afirmat că Republica Islamică trece deja printr-o schimbare internă semnificativă, deși nu într-un mod care să fie probabil benefic pentru administrația președintelui Donald Trump, potrivit Newsweek. Vorbind marți în cadrul unei conferințe virtuale susținute de Institutul Orientului Mijlociu, Alan Eyre, un veteran al serviciului extern care a făcut parte din echipa de negocieri ce a dus la acordul nuclear privind Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA) din 2015, a susținut că „schimbarea de regim” a început deja în Iran în urma războiului de 12 zile purtat cu Israelul. Totuși, el a spus că „o schimbare de regim în sensul în care se gândesc oamenii din Occident la ea, adică o formă alternativă de guvernare mai pro-Occidentală”, este „puțin probabil” să se desfășoare. În loc să ofere putere blocului reformist iranian, inclusiv președintelui Masoud Pezeshkian, care a reînnoit apelurile la diplomație cu Statele Unite în ciuda atacului direct fără precedent asupra instalațiilor nucleare iraniene de luna trecută, Eyre a declarat că recentul conflict „probabil face ca acest regim să fie mai militarist, mai izolaționist, subliniind și aspectul său de securitate”. Întrebat de publicația citată dacă există o modalitate prin care administrația Trump ar putea profita de situație pentru a promova soluția diplomatică încă preferată de Casa Albă, Eyre a rămas sceptic. „SUA, în cea mai bună formă a sa, nu s-a priceput la acest tip de manipulare subtilă a altor politici care ar fi dus la o formă de guvernare pro-Occidentală sau pro-SUA și, mai ales acum, cu actuala administrație americană, pur și simplu nu avem expertiza sau neapărat nici măcar dorința de a ne implica în astfel de complexități”, a spus Eyre. „Democrația din zilele noastre este un instrument foarte contondent, care ruginește.” „În primul rând, cred că reformiștii au o importanță minoră în Iran și, chiar dacă ar fi mai puternici, nu cred că SUA au capacitatea de a interacționa cu ei într-un mod care să-i consolideze, cel puțin într-un mod practic”, a spus el. „Adică, SUA au o capacitate extraordinară de a influența pozitiv schimbarea în Iran și de a-i consolida pe reformiști prin ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului. Dar asta nu se va întâmpla.” SUA are o istorie tulbure de interferență în politica iraniană în urmărirea intereselor Washingtonului. Lovitura de stat susținută de CIA, care a ajutat la reinstalarea șahului prooccidental în 1953, a fost urmată de Revoluția Islamică din 1979, care a înlăturat în cele din urmă monarhia și a pus în aplicare actuala teocrație. Public, puține indicii au arătat că vor avea loc noi perturbări ale sistemului de guvernare iranian în mod iminent. Toți actorii majori, inclusiv liderii militari atât din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), cât și din Armata convențională iraniană, precum și politicienii reformiști, continuă să jure loialitate liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care a preluat puterea în 1989, după moartea predecesorului său, liderul revoluționar, ayatollahul Ruhollah Khomeini. Apelurile la revolte în masă atât din partea Israelului, cât și a unei serii de grupări disidente iraniene, majoritatea cu sediul în străinătate, nu au fost încă realizate în urma războiului de 12 zile. Newsweek a discutat recent cu mai mulți analiști care au surse din interior în Iran, care au identificat o schimbare treptată a mecanismelor de putere interne, ce a precedat conflictul actual și care ar putea fi accelerată de acesta. Printre cele mai frecvente opinii exprimate de experți s-a numărat și cea conform căreia poziția lui Khamenei părea să slăbească. Clericul în vârstă de 86 de ani deține autoritate absolută în Iran, deși IRGC și-a consolidat constant influența asupra mecanismelor cheie ale puterii, inclusiv economia, pe parcursul celor 36 de ani de domnie a sa. Pe măsură ce speculațiile cu privire la succesorul său, care urmează să fie ales de Adunarea Experților, formată din 88 de membri, se acumulează, mulți consideră că următorul lider suprem va trece probabil pe plan secund în favoarea altor forțe. Cu toate acestea, dezbaterea persistă cu privire la faptul dacă această posibilă schimbare ar duce la o cale mai pragmatică sau chiar la o direcție mai dură pentru Teheran. Citește și: ANALIZĂ Ce ar însemna o răsturnare a regimului de la Teheran pentru Iran, Israel și SUA. Forța și mai radicală care ar putea umple golul ANALIZĂ „SS, Comintern și mafia la un loc”. Forța care-l păstrează pe Ali Khamenei în fruntea Iranului transformă eșecul în martiriu La rândul său, Eyre consideră IRGC ca fiind actorul cel mai probabil care să profite de orice scenariu care implică succesiunea liderului suprem. „Această poziție este puternică pe perioade lungi de timp”, a spus Eyre. „Când Khamenei a fost ales inițial, nu avea nicio putere funcțională, dar puterea sa provenea din instalarea oamenilor săi în poziții cheie, din accesarea fluxurilor de venituri și, în timp, din construirea unei rețele de oameni subordonați care se bazau pe el și pe care el se putea baza.” „Oricine îl va înlocui pe Khamenei va trebui să facă același lucru”, a adăugat el. „Dar, pe termen scurt, oricine ar fi, va fi foarte slab și va fi obligat să urmeze mai mult sau mai puțin ceea ce percepe a fi linia lui Khamenei, iar asta înseamnă, din moment ce puterea detestă vidul, că instituția IRGC... va juca un rol dominant.” Dacă succesorul lui Khamenei nu reușește să își stabilească o autoritate suficientă, Eyre a spus că „următorul lider suprem ar putea, de fapt, să devină o poziție ceremonială, vestigială, performativă, puterea reală fiind deținută de IRGC”. După ce a lansat luna trecută o campanie masivă de atacuri directe, Israelul a vizat atât instalațiile, cât și personalul, ucigând în special zeci de comandanți de rang înalt ai IRGC. Iranul a ripostat cu sute de atacuri cu rachete și drone împotriva Israelului, vizând și o bază americană din Qatar, după ce Trump a ordonat primele atacuri directe asupra Iranului. Atât Iranul, cât și Israelul au declarat victoria în urma armistițiului anunțat de Trump pe 24 iunie, punând capăt celei mai intense bătălii de până acum dintre cei doi dușmani. Între timp, Trump, care a abandonat JCPOA în timpul primului său mandat, în 2018, și-a exprimat în continuare dorința de a relua negocierile pentru un nou acord nuclear cu Iranul. Cu toate acestea, există incertitudini în jurul posibilității de a relansa diplomația, pentru că Ministerul iranian de Externe a respins afirmația lui Trump conform căreia Teheranul i-ar fi trimis o cerere de a reveni la masa negocierilor. De atunci, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că Teheranul ar fi dispus să reia discuțiile nucleare, dar numai cu condiția ca Washingtonul să ofere o garanție că nu va întreprinde nicio acțiune militară suplimentară împotriva Iranului. Ultimele remarci ale lui Pezeshkian de marți păreau să sublinieze deschiderea Iranului către diplomație, dar nici Washingtonul, nici Teheranul nu au confirmat vreo revenire la negocieri.