Giorgia Meloni își începe eforturile de schimbare a mecanismelor republicii italiene

Senatul Italiei aprobă o controversată reformă constituțională

Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, și-a început demersurile pentru a reforma profund mecanismele de funcționare ale republicii italiene. Aceste eforturi, după cum susține chiar șefa guvernului, sunt menite să elimine instabilitatea care a afectat statul italian după Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, criticii consideră aceste schimbări o evidentă încercare de monopolizare a puterii politice.

Meloni și aliații săi susțin că această reformă va pune capăt lungilor perioade de instabilitate guvernamentală care au marcat Italia în istoria sa postbelică. Italia a avut 70 de guverne din 1945 până în prezent. Practic, reforma constituțională propusă de Meloni va elimina alegerile competitive pentru parlament și va lega legislativul de persoana prim-ministrului.

Cresterea duratei mandatului la cinci ani și asigurarea unei majorități permanente pentru prim-ministru înseamnă că acesta va fi aproape imposibil de înlăturat în cazul unei crize politice. Reforma lui Meloni combină elementele republicii semi-prezidențiale cu cele ale republicii parlamentare actuale din Italia, concentrând puterea aproape complet în mâinile prim-ministrului.

Reformele propuse de Meloni au stârnit temeri printre politicienii de opoziție, care o acuză pe prim-ministră că încearcă să monopolizeze puterea pe fondul unui succes electoral tot mai mare al partidului său în ultimi ani. Aceștia compară reforma cu legislațiile adoptate în anii '20 și '30 în Europa, care au pregătit terenul pentru dictaturi fasciste.

Planul lui Meloni amintește atât prin terminologie, cât și prin mecanismele propuse, de infama Lege Acerbo din 1923, propusă de baronul Giacomo Acerbo pentru a asigura o cale de acces la puterea totală pentru Partidul Național Fascist al lui Benito Mussolini. Legea Acerbo prevedea că partidul care câștigă alegerile, chiar și cu o pluralitate modestă de până în 30%, va primi automat două treimi dintre mandatele parlamentare. După adoptarea acestei legi, alegerile din 1924 au fost ultimele alegeri competitive din Italia. Din 1928, fascistii au transformat Italia într-un stat cu partid unic.

Un sistem constituțional precum cel propus de Giorgia Meloni nu există nicăieri în lume. Formula prin care prim-ministrul primește automat o majoritate artificială după alegeri nu este considerată o metodă de consolidare democratică într-un stat democratic.

Numărul de voturi din Senat nu este suficient pentru majoritatea de două treimi necesară pentru amendamentele constituționale în ambele camere ale parlamentului. Nu se așteaptă să fie obținută o astfel de majoritate nici în Camera Deputaților. Prin urmare, va fi necesar un referendum.

Cu toate acestea, partidele din coaliția guvernamentală de extremă dreapta au salutat rezultatul votului. Opoziția a protestat, ridicând simbolic exemplare ale constituției. Lidera opoziției social-democrate, Elly Schlein, a declarat că această reformă va răsturna structura guvernamentală și va concentra puterea în mâinile unei singure persoane. Opoziția și-a exprimat intenția de a acționa împotriva acestor planuri.

La ultimul referendum similar din Italia, în 2016, premierul de atunci, Matteo Renzi, a pierdut și a fost nevoit să demisioneze. Liderii principalelor trei partide de opoziție din Italia au participat, marți, la o manifestatie împotriva reformelor propuse de majoritatea guvernamentală. La această manifestație, la care au participat aproximativ 2.000 de persoane, au luat parte liderii Partidului Democrat, Elly Schlein, Mișcării 5 Stele, Nicola Fratoianni, și Alianței Verzi-Stânga, Angelo Bonelli.

Manifestanții susțin că propunerile de reformă ale Giorgiei Meloni amenință să submineze democrația italiană și să concentreze puterea într-un mod periculos. Criticii compară această mișcare cu tendințe autoritare din trecutul european, în timp ce susținătorii reformelor afirmă că acestea vor aduce stabilitate și vor preveni crizele politice frecvente. Dezbaterea rămâne intensă, iar rezultatul final va depinde de voința populară exprimată în viitorul referendum.