În ciuda tehnologiei moderne, internetul din trenurile europene rămâne slab sau lipsește cu desăvârșire. De la viteză, geamuri cu strat metalic, lipsa acoperirii și până la echipamente depășite, lista obstacolelor este lungă. Iar până când toate aceste probleme vor fi rezolvate, o conexiune 5G stabilă pe șinele Europei va rămâne o chestiune de noroc, scrie Politico. Deși companiile feroviare europene promovează frecvent conexiunea la internet ca pe un avantaj pentru călători, realitatea din teren este adesea opusul: un test de răbdare pentru cei care speră la productivitate în mișcare. „Performanța și calitatea Wi-Fi-ului din trenurile europene sunt foarte slabe”, a declarat pentru POLITICO Luke Kehoe, analist în cadrul firmei de analiză în conectivitate Ookla. Una dintre principalele probleme este mobilitatea ridicată. Trenurile de mare viteză fac dificilă menținerea unei conexiuni stabile între turnurile de telefonie mobilă. „La 200 km/h, un dispozitiv poate trece printr-o celulă de rețea la fiecare 45–60 de secunde”, spune Kehoe. „Această tranziție rapidă creează un obstacol tehnic numit efectul Doppler.” Efectul modifică frecvența semnalului ca în cazul unei sirene care își schimbă tonalitatea când se apropie sau se îndepărtează și perturbă stabilitatea conexiunii. În trenurile SNCF din Franța, pasagerii sunt avertizați chiar de la început că, din cauza vitezei și lipsei de acoperire, „calitatea Wi-Fi-ului poate fi diferită de cea de acasă”. De asemenea, li se recomandă să evite vizionarea de videoclipuri, pentru a nu congestiona banda disponibilă. Problemele nu vin doar din exterior. Multe trenuri au fost construite cu geamuri acoperite cu un strat metalizat sau cu peliculă de emisivitate redusă, care blochează în mod natural semnalele radio. „Aceste ferestre transformă vagonul într-un soi de cușcă Faraday, care blochează semnalele wireless, la fel cum telefoanele pierd semnal în lift sau cuptoarele cu microunde păstrează radiațiile în interior”, explică Kehoe. Un exemplu concret: compania belgiană SNCB a renunțat în 2023 la planurile de implementare a Wi-Fi-ului în trenuri, invocând costurile ridicate și acoperirea slabă oferită de operatorii telecom. În schimb, SNCB a început să investească în înlocuirea geamurilor, pentru a permite pătrunderea semnalului, cerând operatorilor de telefonie să îmbunătățească rețeaua de-a lungul liniilor feroviare. Mulți pasageri apelează la hotspot-ul telefonului mobil pentru a compensa lipsa de Wi-Fi, dar acest lucru poate agrava problema. Dacă toată lumea își activează propriul hotspot, interferențele cresc semnificativ și degradează performanța pentru toți. Teoretic, rețelele 5G ar putea oferi viteze excelente. În practică, banda de frecvență folosită pentru 5G în Europa nu pătrunde bine prin vegetație, iar liniile ferate sunt adesea înconjurate de copaci și zone împădurite. „În fiecare vară, datele noastre arată o degradare semnificativă a rețelelor mobile în zonele cu vegetație densă”, spune Kehoe. Mai adăugați miile de tuneluri de pe continent și devine clar de ce Wi-Fi-ul din trenuri este atât de greu de stabilizat. Totuși, există și excepții. Elveția se remarcă prin performanțe net superioare, cu viteze Wi-Fi de aproape 30 de ori mai mari decât în Austria sau Olanda. Este singura țară din eșantionul Ookla care a depășit pragul de 25 Mbps considerat minimul pentru o experiență decentă de navigare. Unii operatori feroviari caută soluții în spațiu. Căile Ferate Cehe experimentează cu rețeaua Starlink a lui Elon Musk, iar SNCF (Franța) analizează atât această opțiune, cât și rețeaua rivală Eutelsat. Conectivitatea prin satelit este promițătoare, dar nu perfectă. În aviație funcționează bine datorită cerului deschis, însă la sol obstacolele fizice rămân o provocare. „Toată lumea se concentrează pe cum să aducă semnalul până la tren, dar uită să-l distribuie eficient în interiorul acestuia”, avertizează Kehoe. Un alt factor important este standardul Wi-Fi utilizat în trenuri. În Polonia, de exemplu, multe trenuri rulează încă pe Wi-Fi 4 (lansat în 2009), mult inferior standardelor moderne. „Dacă nu există acoperire de rețea, nu va exista nici semnal mobil în tren, indiferent ce tehnologie se folosește”, a transmis și Tom Guillaume, purtătorul de cuvânt al SNCB.